În literatură română, cea mai cunoscută licență poetică îi aparține lui Mihai Eminescu. Mai precis, este vorba despre „Cobori în jos, luceafăr blând", vers din strofa a treisprezecea a poeziei Luceafărul. Abaterea în acest caz este „cobori în jos", adică un pleonasm. În limbaj curent eroarea nu este acceptată, însă poetul a ales această exprimare Coboară-n jos, Luceafăr blând! ian. 15 2022. A căzut demult o stea, A prins aripi un poet. Şi-a plecat din lumea sa, Drept în viaţă, 'n moarte drept! A căzut o stea măiastră, A căzut fulgerător, Cu-o lumină mai aparte -. Luceafarul se prezinta, in intregul poem, intr-o ierarhie bine determinata a starilor sale: una, cea mai joasa, cand chiar coboara "in jos" si se infatiseaza fetei de imparat, alta de luceafar, menit sa domine cerurile, "Calauzind singuratati/ De miscatoare valuri", alta, in fine, imateriala, energetica, primordialitate pura, forma sub care calatoreste, "gand purtat de dor", strabatand inapoi, in timp, procesul creatiei: "Vedea, ca-n ziua cea dentai,/ Cum izvorau lumine". Vay Tiền Nhanh Chỉ Cần Cmnd Nợ Xấu.

cobori in jos luceafar bland